FANDOM


Format:Șterge Format:Original

Fișier:Stema Maramures.png
Fișier:Stema Maramures 02.png
Fișier:Stema Ţării Maramureşului.png

Maramureșul este o zonă etnografică și istorică din centrul Europei, o zonă locuită majoritar de români în Evul Mediu. Zona se află aria medievală de locuire a maramureșenilor, reprezentând jumătatea sud-estică, cealaltă jumătate fiind denumită Bârjava. Acest areal era denumit, în vechime, Marmația. Pe teritoriul celor două zone existând în Evul Mediu entități politice românești. În timp zona de nord-vest, denumită Bârjava, și-a pierdut din puterea politică, fragmentându-se și mai apoi fiind dominată de domeniul Muncaciului. Populația care nu a fost asimilată de ucrainienii aduși de Kariatovici s-a stabilit în Maramureș, deasemenea, mai târziu, o parte din zona Bârjavei, mai precis, domeniul de Dolha, a fost înclusă în Comitatul Maramureș. Maramureșul a fost o regiune de o importanță majoră pentru românii din Regatul Ungarie, zona având o autonomie politică, o autonomie religioasă, păstrându-și nobilimea până în prima jumătate a secolul XIX. Deasemenea zona a participat intens la fondarea Mărcii Moldovei, și mai apoi la consolidarea statului medieval românesc din bazinul Siretului, împingând tătarii, rusinii și mai târziu polonezii peste Nistru și Ceremuș. Cu toate acestea, regiunea nu a primit o reprezentare proprie pe stema României, ea fiind inclusă eronat în reprezentarea maghiară a Tranilvaniei, reprezentare care exclude inclusiv românii din Transilvania. Cum zona a fost vasală Regatului Ungariei, voievodul ei luptând în oastea regală, ea nu putea să nu aibă o reprezentare heraldică, în Evul Mediu fiind de neconceput acest lucru. Deși o reprezentare a stemei nu a fost găsită, analizând stemele medievale ale Moldovei, orașelor fondate pe domeniul familiei Codrea de Câmpulung, precum și stema reședinței voievodului, se poate observa o continuitate clară și se pot distige clar elementele heraldice ce au compus această stemă.


Stema Țării Maramureșului Edit

Stema Țării Maramureșului, în forma ei vizuală, nu a fost încă descoperită arheologic, nici din perioada Regatului Ungariei, nici anterioară acestuia.

Context istoricEdit

Deși istoricii maghiari afirmă că Maramureșul era parte a Regatului Ungariei încă din sec IX-X, diplomele Regatului Maghiar nu relevă acest fapt în mod indubitabil. Prima pomenire a Maramureșul ca domeniu regal este din 1231[1],  deși mai mulți istorici locali  sunt de părere că această diplomă ar fi mai mult o ficțiune a cancelariei regale[1], iar Maramureșul ar fi fost în bună măsură independent, cel puțin anterior invaziei Mongole.

Cucerirea maghiară, înainte de invazia mongolă, nu ar avea raționamente economice, deoarece sistematizarea extracției sării a avut loc mult mai târziu, după dispariția ultimilor voievozi, prin numirea primului comite salinar în anul 1404, Piponis de Ozora[2], iar restul resurselor, fiind destul de precare, nu puteau determina o asemenea campanie. Alte argumente în favoarea acestei susțineri sunt: izolarea geografică a Maramureșului față de restul regatului, tipul armatei maghiare din acea perioadă, axarea pe campaniile din vest, precum și apariția târzie a orașelor și cetăților.

Un indiciu relevant constă în pomenirea unor prisăci, a regatului Ungariei, în anii 1211 și 1272[3], la granița cu Maramureșul. Potrivit acestui autor, una dintre denumirile pentru prisacă ar fi fost „gyepü”, iar pentru zona de trecere fortificată ar fi fost „kapus”, care ar fi însemnat poartă, portar. Cercetând zona Maramureșului, nu-i greu de observat localitatea Mala Kopanya și Velyka Kopanya în mijlocul defileului Tisei.

După invazia mongolă, Regatul Ungariei și-a intensificat activitatea în est și a luat în stăpânire Maramureșul (probabil spre beneficiul ambelor părți; Maramureșul avea clară nevoie de o siguranța mai mare, decât cea oferită de propria oaste, în fața jafurilor mongole) sub forma de district[4], încercând să-l organizeze treptat în comitat. Această operațiune finalizându-se abia în 1368[5], permițând în același timp, paralel cu formarea comitatul, existența voievodatului românilor. Voievodat care deținea, în mare parte, toată Depresiunea Maramureșului, exceptând orașele de oaspeți regali, cu unele excepții. Maramureșul, spre deosebire de alte zone cucerite de maghiari, și-a menținut o autonomie și o nobilime românească puternică confirmată prin diplome [6]. Această autonomie a fost și  o urmare a înglobării târzii, a decimării populație  din Regatul Ungariei de către tătari și mai apoi de către ciumă. Regatul nepermițându-și să piardă aportul nobilimii din Maramureș, neavând resurse pentru a-l stăpâni de facto și a-l apăra în secolele XIII-XIV  fără aportul acestei nobilimi

OriginiEdit

Deși nu avem descoperiri vizuale ale stemei, ea poate fi reconstituită, aproximativ, pe baza elementelor transmise în alte steme care au supraviețuit: stema orașului Câmpulung, stema Sighetului și stema Moldovei, încercând a ne apropia de forma ei cât mai veche, reinversând evoluția stemelor care au moștenit-o .

Se poate face această reconstituire deoarece elementele heraldice se moștenesc ereditar.

Orașele menționate au fost fondate pe teritoriul Voievodatului Maramureșului, cazul orașului Câmpulung[7] care au fost centru voievodal, cazul Sighetului, care a fost centru districtual, loc de adunare a nobililor din voievodat și mai târziu centru al comitatului[8].

Fișier:Stema celor cinci oraşe regale.PNG
Fișier:Petru Muşat ,moneda tip I.PNG

Nu putem spune cu precizie de unde provine elementul heraldic, bourul fiind un animal apreciat în Evul Mediui, dar analizând cele trei steme medievale, înrudite, observăm că toate trei au un lucru în comun, domeniile pe care le reprezentau au fost în stăpânirea Codrenilor.

Elementul heraldic al bourului pare să fi fost simbolul primului voievod consemnat al Maramureșului, Codrea de Câmpulung.

Putem afirma acest lucru deoarece ambele orașe regale de pe domeniul Codrenilor, Câmpulung și Sighet au pe scut același element principal.

Câmpulung a fost reședința lui Codrea, iar Sighetul s-a întemeiat tot pe domeniul Codrenilor, mai precis cel de la Sarasău.

Un alt element care vine în favoarea acestei aserțiuni este originea lui Dragoș Vodă.

Acest lider medieval a fost propus ca parte a familiei de Giulești sau Bedeu, însă lucrurile moderne indică că ar fi fost vorba de un alt Dragoș, iar întemeietorul Moldovei ar fi fost un membru al familiei Codrenilor [9]  Ceea ce, din punct de vedere heraldic, explică cum stema Codrenilor și mai apoi a Maramureșului a ajuns să fie și stema Moldovei. Faptul că Bogdan de Cuhea nu a schimbat reprezentarea heraldică a Moldovei, arată că bourul era deja perceput ca  simbolul heraldic al Voievodatului Maramureșului. Fiind folosit indiferent de familia nobiliară care deținea titlu de voievod. Nu ar fi prima dată când un lider al unei formațiuni medievale dă în timp și stema acesteia, cel mai cunoscut caz fiind stema Angliei.

Elemente care pot fi determinateEdit

ScutulEdit

FormaEdit

Scutul stemei Țării Maramureșului putea avea doar o forma, aceea a scutului medieval francez. Acest lucru este relevat de folosirea lui în cazul Țării Moldovei, în cazul orașelor Câmpulung și Sighet , precum și de tradiția heraldică, a perioadei respective, din Regatul Ungariei.

SmalțulEdit

Smalțul scutului nu poate fi determinat, pentru a determina acest lucru ar trebui să avem dovezi clare în acest sens, cum acestea nu există, putem enumera smalțurile probabile.

Argint

Metalul a fost folosit ca smalț al scutului, atât pe stema Moldovei, cât și pe stema orașului Câmpulungului, însă folosirea lui pe stema Țării Moldovei este datată mai târziu. Cum smalțurile stemei Moldovei au variat[10], neputându-se afirma cu siguranță care a fost cel mai vechi sau cel mai folosit, singurul argument care stă în picioare este cel din stema orașului Câmpulung.

Roșu

Culoarea roșie poate fi argumentată de smalțul prezent pe stema medievală a Sighetului, stema Moldovei, cât și de cea a Sighetului din perioada Imperiului Habsburgic. Această culoare a fost folosită mai mult de către Moldova pe scut și stindarde, deasemenea stema orașului Sighet.Stema Sighetului este mai nouă decât cea a orașului Câmpulung și nu poate fi legată efectiv de familia Codrea. Cum orașul a fost fondat de oaspeți regali pe domeniul său, dar nefiind o reședință a voievodului, este improbabil să fi folosit aceleași smalțuri.

Taurul heraldicEdit

FormaEdit

Forma taurului heraldic se știe datorită reprezentărilor heraldice contemporane ale orașului Câmpulung, ale stemei Moldovei, cât și cele ale orașului Sighet.

El era reprezentat printr-un cap de taur heraldic văzut din față, lipsit de coamă sau gât, având coarnele recurbate spre exterior.

Această formă, a unui bour care privește spre observator, cu coarnele recurbate, apare pe stema orașului Câmpulung, Sighet și pe primele emisii monetare ale Moldovei. Ulterior, pe stema Moldovei, coarnele au devenit rotunde, curbate spre interior, modificare adusă în timpul lui Alexandru cel Bun[11]. Există dispute în legătură cu ce ar putea reprezenta taurul heraldic prezent pe scut, un zimbru sau un bour. Argumentația în favoarea zimbrului este susținută prin prezența pe stema habsburgică a Sighetului, de toponimele locale, cât și de legenda lui Dragoș Vodă, legendă în care apare zimbrul. Bourul nu are o tradiție orală semnificativă, dar forma heraldică de pe stemele medievale ale orașelor Câmpulung și Sighet, cât și de pe stema Moldovei, ar favoriza acest animal. Cu toate acestea, trebuie să spune că, de multe ori, taurul heraldic avea un tipar bine stabilit în heraldică, iar forma nu relevă întodeauna adevărul din spatele reprezentării, însă având în vedere evoluția bine documentată în reprezentarea taurului heraldic din Moldova și Maramureș spre zimbru, determinată probabil de dispariția bourului, putem spune cu certitudine că animalul heraldic reprezenta un bour.

SmalțulEdit

Smalțul aplicat în cazul animalului heraldic nu poate fi determinat din aceleași motive prezentate în cazul scutului. Există posibilitatea să fi fost de coloarea neagră sau reprezentat de metalele aur, respectiv argint . Cu toate acestea, cel mai probabil, smalțul a fost culoarea neagră. Culoarea neagră

,„sable”, apare pe stema orașului Câmpulung, pe stema habsburgică a orașului Sighet cât și în reprezentările Moldovei[12]. Folosirea metalul aur este probată doar în Moldova, iar argintul doar pe stema medievală a Sighetului.

Steaua și semilunaEdit

Dacă originea și motivele care au determinat apariția bourului, ca element heraldic, nu pot fi știute, în cazul stelei și semilunei putem spune cu siguranță că au apărut după înglobarea în Regatul Ungarie, mai precis, în timpul conflictelor cu mongolii din sec XIII-XIV.

Aceste elemente sunt relevante pentru noul statut al regiunii în cadrul Regatul Ungariei; o zonă tampon, vasală, eminamente cu scop defensiv. Acest tip de entitați politice, fie că a fost vorba de voievodate, țări, banate sau mărci, au fost foarte răspândite în jurul regatului, elementele heraldice, care le certifică statul, sunt o stea și o semilună. Aici putem vorbi de: secui, de Țara Românească, de Regatul Cuman de pe Tisa și din Făgăraș, de Moldova.

Deși stema Moldovei a evoluat mult, de la momentul fondării Moldovei, ea a păstrat într-o formă sau alta aceste doua elemente și evoluția lor poate fi urmărită. În secolul XIX zimbrul era flancat de un soare și o semilună, această modificare a apărut prima dată în timpul lui Ștefan Tomșa, iar de la Vasile Lupu s-a menținut până la Unirea Principatelor[13].

Această evoluție au cunoscut-o, mai toate, stemele care prezentau o stea și o semilună; stema secuilor, stema Țării Românești etc..

Mergând mai în spate, taurul heraldic era flancat de o floare și o semilună, această evoluție a apărut în timpul lui Roman I [14]și s-a păstrat până în timpul lui Ștefan cel Mare.

Apropiindu-ne de momentul fondării Moldovei vedem în prima reprezentare heraldică păstrată nouă o stea și o semilună flancând taurul heraldic[15]. Deși forma heraldică era o formă exotică pentru Europa Centrală , steaua în cinci colțuri fiind prezentă doar în heraldica engleză, elementul heraldic este foarte clar definit. Din prisma acestei forme neobișnuite s-a produs transformarea stelei, în cinci colțuri, într-o floare cu cinci petale. Nereglementarea heraldică, lipsa de specialiști și proasta calitate a mondedelor contribuind și ea decisiv la această transformare.

Forma Edit

O stea în șase colțuri aflată în partea de jos, dreapta a scutului, o semilună întoarsă spre bour, în partea de jos, stânga a scutului.

Smalțul Edit

Pentru stea a fost folosit metalul aur, iar pentru semilună , argintul.

Elemente care nu pot fi determinate Edit

Crucea heraldică Edit

Stema Maramureșului, la jumătatea secolul XIV, în timpul fondării Moldovei, putea conține încă un element, o cruce heraldică între coarnele bourului.

Nu putem spune că existența acestui element, pe stema Țării Maramureșului, respectiv a Codrenilor, a fost certitudine, însă nici nu putem exclude posibilitatea ca acest element să fi fost prezent.

În continuare o să prezentem argumentele în favoarea prezenței acestui element.

Acest element apare pe stema medievală și habsburgică a orașului Sighet, oraș devenit regal mai târziu în comparație cu orașul Câmpulung. Stema Sighetului fiind mai nouă, aproximativ din timpul fondării Moldovei.

Deși nu știm motivele pentru care crucea apare pe stema Sighetului și nici dacă a apărut și pe stema Țării Maramureșului, putem argumenta în favoarea existenței acestui element heraldic. Crucea heraldică apare ca un simbol, foarte răspândit, în timpul cruciadelor, cruciații sau statele participante purtau acest simbol. Rolul Maramureșului, ca defapt și a Țării Românești, era unul de protecție a Regatului Ungariei impotriva tătarilor și mai apoi a Otomanilor. Deși mai puțin cunoscute ca și cruciadele împotriva emiratelor arabe, a turcilor seleucizi, mamelucilor sau chiar a otomanilor, și împotriva tătarilor s-au lansat mai multe cruciade pe actualul teritoriu al Ucrainei și Moldovei . Expediții, împotriva mongolilor, organizate de Regatul Ungariei au avut loc în 1323[16], precum și o vizită a regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, la 1330, în Maramureș, urmată de organizarea a două campanii victorioase în Moldova. Această campanie având ca rezultat înființarea episcopiei Milcoviei[17]. Toate acestea puteau duce la apariția acestui element heraldic, pe stema Țării Maramureșului, ca o dovadă a faptelor împotriva tătarilor. Aceste evenimente producându-se înainte de prima atestare documentara a Sighetului, în 1334, ca oraș[18]. O altă expediție are loc în 1347, în Moldova [19], când se reînființează episcopia Milcoviei, urmată de formarea Mărcii Moldovei, de către Dragoș , în 1352[20] și ridicare Sighetului la rang de oraș regal în același an [21], moment in care a primit și stemă. Un lucru confirmat, în heraldica românească, este apariția crucii pe stema Țării Românesti. Entitate care a îndeplinit un rol similar Țării Maramureșului.

Deasemenea, pe stema Sighetului apare și o sabie lângă cruce, lucru care arata sarcinile îndeplinite de acest meleag. Prezența acestor doua elemente heraldice fiind, probabil, într-o legătură strânsă, iar cum orașul Sighet nu a participat la aceste campanii, elementele sale heraldice reflectă rolul întrepris de Țara Maramureșului, a cărui centru politic devenea.

Dealtfel, pe prima reprezentare a stemei Moldovei apar două stele in cinci colțuri, răsturnate, iar ca element de delimitare a scrisului apare o cruce pe fața, iar pe verso o stea. Nu mai este consemnat, nicăieri, ca elementul de separare a scrisului, de pe o monedă, să nu fie același, și pe fața, și pe verso.

Fișier:Petru Muşat ,moneda tip I.PNG
Fișier:Petru Muşat ,moneda tip II.PNG

Având in vedere proasta calitate a monedelor, se putea face o asemenea greșeală, prin inversarea crucii dintre coarnele taurului, cu steaua de delimitare a scrisului. În varianta a două, mai nouă, această anomalie dispare

Luând în considerare și forma heraldică exotică, a stelei, de pe primele monede, până la Roman I, când steaua primește șase colțuri clasice, este plauzibilă o schimbare intre cele două elemente de pe monedă. Steaua în cinci colțuri fiind prezentă doar în heraldica engleză sau ca semn de delimitare a scrisului pe monezi .

Fișier:MirceaCelBatranSeal1390.png
Fișier:Arms of Wallachia 1557.png

Aceste mutări ale elementelor heraldice sunt întâlnite și în heladica Țarii Românești, unde crucea ajunge cu timpul în ciocul acvilei.

Încă o reprezentare interesantă este ceea a unui sigiliu, atribuit lui Alexandru Iliaș, descoperit în Transilvania, pe care elementul heraldic al crucii apare.

Deși sigiliu este, clar, unic în tipul de reprezentare și apare târziu, ar putea fi o reminișcența a tradiției heraldice maghiare , care în unele zone putea păstra aceste elemente, lucru relevat și de stema habsburgică a Sighetului. Încă o stemă moldovenească, de data aceasta contemporană cu stema Maramureșului, arată folosirea crucii heraldice. Aceasta este, însăși, stema orașului Baia, oraș capitală a Mărcii Moldovei, fondate de Dragoș .

În concluzie, existența acestui element nu este de neglijat, el putândt apărea mai târziu, ca un semn al cruciadelor purtate de Regatul Ungarie și vasalii săi, însă acestea pot fi doar supoziții. Nu putem afirma că acest element a existat pe stema Codrenilor sau a Țării Maramureșului, dar există argumente destul de solide pentru a analiza această posibilitate.

Stema Maramureșului după sfârșitul voievodatuluiEdit

Fișier:Stema veche Sighet.png
Fișier:Maramaros coatofarms.jpg
Fișier:Interbelic Maramures County CoA.png
Fișier:ROU MM Sighetu Marmatiei CoA.png
Fișier:Tinutul Crisuri CoA.png
Fișier:RSR Jud Maramures.png

După 1402 voievodatul dispare, iar Maramureșul devine integrat complet în Regatul Ungariei. Nu știm în ce măsură comitatul a păstrat tradiția heraldică, dar, clar, a intervenit o ruptură de continuitate odată cu căderea Regatului Ungariei.

Perioada HabsburgicăEdit

După o perioadă tulbure, în care Maramureșul a fost disputat de mai multe entități, el intră sub dominația Monarhiei Habsburgică. În 1701, Sighetul primește drept de stemă și adoptă o stemă care păstreză elementul taurului heraldic, taur care primește o coamă, lucru frecvent întâlnit în aceea perioadă și în Moldova. Deasemenea, steaua este pusă în stânga, lucru petrecut și pe stema Moldovei, dar ea își păstrează forma, nu evoluează în soare . Un lucru interesant este preluarea culorii sable/negre de către animalul heraldic, animal care pe stema medievală era de culoare argint, doar pe stema orașului Câmpulung era sable. Probabil această modificare a apărut deoarece voievodatul nu mai exista de mult și nu se putea face o confuzie, lucru care probabil a determinat adoptarea culorii argint în perioada medievală.


Perioada Austro-UngarăEdit

După reforma Imperiului Austriac, Maramureșul a intrat sub influența Pestei, iar comitatul a primit o stemă care să îl reprezinte. Noile steme, ale comitatelor, prezentau, mai mult, caracteristicile zonale, nu elemente heraldice din trecut, iar cum voievodatul a fost un element românesc, elementele acestuia au fost ignorate, probabil pentru a evita mișcările naționaliste românești, având în vedere forma asemănătoare cu a Moldovei.

Perioada interbelicăEdit

După unire, deși Maramureșul nu a fost un obiectiv major și nu s-a încercat recuperarea sa în întregime, românii din noul județ au încercat să își arate importanța istorică în cadrul noului stat și au introdus în câmpul stâng, sus, a noii steme județene, stema Moldovei stilizată .

Nu s-a încercat o studiere a problemei, nici de către noul stat, nici de către maramureșeni. Statul român introducând Maramureșul în reprezentarea heraldică a Transilvaniei, (reprezentare care evoca cele trei națiuni privilegiate din Transilvania; șapte orașe săsești, turul, simbol al nobilimii maghiare, soarele și semiluna, simbol al secuilor), căruia Maramureșul nu a aparținut tradițional, excepție fiind perioada tulbure de la sfârșitul Regatului Ungariei, până la intrarea în Imperiul Habsburgic. Această reprezentare nu numai că nu avea nici o legătură cu Maramureșul, Maramureșul fiind un voievodat românesc autonom, cu o nobilime proprie, ea excludea națiunea română din Transilvania de pe stema statului propriu, la fel ca in fostul Principat al Transilvaniei, lucru păstrat, din păcate, până în prezent. Pe de altă parte, și maramureșenii au urmat o cale simplistă și au adoptat stema Moldovei, din timpul lui Ștefan cel Mare. Tot pe aceeași logică, Sighetul, mai mult din motivul unui nou început, a adoptat o stemă care înlocuia, în întregime, culoarea scutului și forma bourului, iar crucea era înlocuită cu o floare heraldică, din motive neexplicate. Restul elementelor nu au mai fost reprezentate. Această alterare a stemei Sighetului a înlocuit, din păcate, elemente ale stemei Țării Maramureșului păstrate, în mod fericit, în stema orașului, ducând la pierderea unui reper heraldic important și la impostura heraldică ce a urmat.

O altă apariție heraldică, interbelică, este stema Ținutului Crișuri. Ținutul nu a fost unul care se voia istoric, ba din contră se dorea omogenizarea populațiilor din zonă pe modelul fascist, dar fiindcă se voia și o legitimizare a zonei s-a ales să fie reprezentată noua regiune de simbolul Maramureșului,bourul cu coarnele recurbate în exterior. Alegerea este de înțeles din motive propagandistice, Maramureșul fiind singura zonă din interiorul Arcului Carpatic care a format o entitate românească medievală, confirmată prin diplome și acte juridice, în care mai toți locuitorii dețineau pământuri și aveau drepturi. Istoric, stema nu are nici o relevanță, deoarece Maramureșul nu a stăpânit niciodată zone dincolo de munții: Rodnei, Țibleș, Gutâi și Oaș. Din punct de vedere etnografic, Maramureșul este mult mai apropiat de Moldova decât de Ardeal, Baia Mare sau Oradea (\partea de nord a Crișanei). Singurele zone care sunt în legătură cu Maramureșul sunt Oașul, din punct de vedere etnografic, și Lăpușul prin colonizarea lui de către maramureșeni începând cu anul 1553[22], aceștia fondând câteva sate și deținând funcția de cnezi[23]. Din punct de vedere al elementului taurului heraldic, stema este o excepție pozitivă, nemaifiind o copie a stemei Moldovei, ca elementul de pe stema județului. Ea reprezenta doar taurul heraldic, în forma lui originală, neîncradată de nici un alt simbol heraldic.


Perioada postbelicăEdit

După război, forma județului Maramureș a fost modificată; introducându-se Chioarul din Crișana, o parte din Țara Codrului, Crișana, județul Sătmar, cât și Lăpușul din Ardeal ,județul Someș. Capitala mutându-se în Chioar, la Baia Mare, probabil din motive strategice, așa că greu mai putem vorbi despre Maramureș, în prezent, referindu-ne la județ. De asemenea, stema a fost modificată total, devenind mai mult o emblemă, dar exceptând fondul albastru, introducerea taurul heraldic având coarnele recurbate, cât și introducerea soarelui în locul florii heraldice, a făcut ca Maramureșul să aibă o stemă mai aproape de trecutul său, decât o simplă copie. După revoluție, stema a revenit la reprezentarea interbelică, introducând mina, cei doi brazi și capra de munte în câmpul dreapta sus. Noua stemă are greșeli flagrante heraldice: nedelimitarea câmpurilor heraldice, aceeași culoare pentru două câmpuri, introducerea unei biserci care este suprapusă peste toate câmpurile noii steme și care nu are nici o tradiție heraldică.

NoteEdit

Format:Listănote

BibliografieEdit

  • Marian Nicolae Tomi, Maramureșul istoric în date, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005
  • Maria Dogaru, Din heraldica României, Ed. Jif, Brașov, 1994
  • Ioan Mihalyi, Diplome Maramureșene din secolele XIV și XV, Sighet, 1900
  • Dan Cernovodeanu, Știința și Arta Heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977

Vezi șiEdit

This page was moved from wikipedia:ro:Stema Maramureșului. It's edit history can be viewed at Stema Maramureșului/edithistory


Eroare la citare: Etichete <ref> există, dar nu s-a găsit nicio etichetă <references/>

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki